Deodată, deşi pe jumătate adormită, ea simţi mângâierile lui; La început timide, ca şi cum i-ar fi fost ruşine. Apoi, mângâierile deveniră mai îndrăzneţe. Mai mult, şi mai mult, pe tot corpul ei, mâinile lui se plimbau cu nesăţ aşa cum se întâmplau… -nu-şi aducea aminte exact- cam cu 4-5 ani în urmă.
Senzaţii pe care le credea uitate …se întorceau. Memoria sentimentelor era vie, şi o ajută să răspundă la fel. Mângâierile se îndeseau, se repetau, el o învăluia, o întorcea. Acum era ca un vârtej de senzaţii de nedescris.
Deodată… nimic. Absolut nimic.
- Ce s-a întâmplat? întreabă ea, surprinsă. Te rog, nu te opri, mai vreau!
– Shhhh… încercă el să o liniştească, gata, am terminat!
– Cum adică ai terminat???
– Gata, am găsit telecomanda, dormi liniştită!…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu